femeie frumoasă, te rog, bucură-te acum de tine. mai târziu va veni vremea să îți îndeplinești ființa. mai târziu vei regăsi vergeturi cu sens pe burtica ta și poate îți vor veni gânduri de îndoială, ca acum, că plaja nu e pentru tine. burtica ta are sens acum. ai născut Șansă, Râs și Speranță într-o singură viață, ce anuleaza orice vizual. dacă nu ai asemenea gânduri de îndoială, nici nu ai idee draga mea cât de mult mă bucură să te știu liniștită.

denunță, femeie, puternic, pe oricine care încearcă și printr-o privire să te reducă la tăcere. denunță puternic în tine, femeie, orice gând sau moment în care alegi, sub presiune frumos împachetată, să crezi că ești mai puțin maiestuoasă față de cum ești. denunță, femeie, puternic, orice migrenă care te face fertilă sau orice grimasă care îți răsare fiindcă cineva în jurul tău face o glumă „inspirată”.

denunță femeie, puternic, orice lipsă de mărinimie când vezi că totul în jur duhnește a putoare infectă de prostie.

nu, nu te autoproclama cea mai frumoasă – fii cea mai frumoasă. nu te aclama batând singură din palme pentru tot efortul, suferința îndurată și frumusețea ta, ci fii întruchiparea ei, atunci când păsești cu fiecare pas înaintea celuilalt.

bucură-te, femeie frumoasă, de liniștea ta.

Reclame

– Da’ nu plânge… De ce plângi?

– Nț.. 🙂

Pentru că încă te iubesc. Fiindcă nimic nu a dispărut și nu am încetat niciodată să simt aceeași dragoste sinceră indiferent de ce s-a întâmplat. Fiindcă de când nu mai ești prin preajmă nu mai e nicio urmă de căldură, fiindcă erai unicul meu sprijin, așa ca un munte cum erai tu mereu, mă ajutai și mă echilibrai… Fiindcă nu mai e nici urmă de îmbrățișare de când te-ai gândit să nu mai fii. Fiindcă eu am nevoie de oameni si degeaba ai o casă sau o masă unde sa ajungi seara, dacă nu ai cu cine să o împarți. Degeaba mă sufli, vântule, înapoi căci ai ales să nu mai fie loc pentru mine.
Și tu știi… Mereu ți-am arătat într-un fel sau altul. Dar tu nu înțelegi…

haideți, spălăm puntea

sus, ridicați fruntea

zâmbiți, chiar dacă nu are rost

fiindcă așa-s marinarii la post!

 

așa suna un cântec al copilăriei mele (fragment), de pe o casetă, pe care o ascultam de câteva ori pe săptămână. (pe-atunci mama, cred că mai mult, îmi cumpăra casete, un fel educative… erau vremuri frumoase, iar eu eram la fel de „repetitivă” ca și acum.. cu aceeași ardoare și atenție, înghețam în apropierea casetofonului, uitându-mă cu ochii spre el, iar cu bărbia aruncată undeva în zare.

rare îmi sunt amintirile din copilăria mea, dar cu adevărat aceasta este una specială, acum, fiindcă mi-a revenit. iată, mai adaugăm încă o pagină cu o imagine frumoasă în jurnalul de bord 🙂

În fond, cu asta rămân oamenii singuri 🙂 cu scrisul lor și cu amintirile despre cum scriau.

Îmbătrâneşte mă.. Cu părere de rău spun asta.. Şi cu un suflu greu..
Şi cum îl ştiam mereu glumeţ şi cu glume ciudate la care mereu mă strâmbam.. Fie că nu îmi plăceau, fie că nu le înţelegeam, fie pt că mereu îmi provocau obraji îmbujoraţi..
Cu aceeaşi imagine neschimbată ani de zile, acum parcă m-aş fi trezit cu o cărămidă în cap să văd cum mâinile îi slăbesc şi nu mai are boantele lui mari şi groase pe care acum aşa mult le-aş săruta.. Şi cum încep să-şi schimbe culoarea.. Să se păteze puţin pe ici puţin pe colo.. Nu vreau niciodată să le văd tremurând.. Le vreau ţepene aşa ca altă dată..
Niciodată nu i-am zărit peri albi sau alte semne.. Poate că de-asta observ tocmai acum..

 21 iunie 2014, aproape 6

sunt doar câteva lucruri care mi se par într-adevăr sexi la o femeie.

pe lângă treaba cu trasul ciorapilor şi lăsatul capului pe spate, închizând ochii… cred că-mi mai place nebuneşte când o văd că-şi scoate eşarfa de pe mâneca gecii… cu gestul ăla plin, complet, amplu, de-mi umplă camera şi nările cu parfumul ei… Ah! îmi opreşte timpul minţii mele şi mă farmecă-ndată!