– De ce ai chef, ia zi?

– De-o băută. De-o băută de-aia studențească. Mai ții minte..? Cum făceam când eram în anul trei, după doi. Se hlizește. Doar abia prindeam gustu’ studenției… He, he, heh… Ce vremuri… Și-și duse sticla de bere la gură, cu doar trei degete pe gâtul ei.

– Hai mă, că nu-i așa de rău nici acum. Adică încă bem aceeași bere. Și-o ridică s-o închine.

– Da, cu porumbu’ scos din ea. Râde sec.
Păi da, în afară de Tuborg, restu’… care-au rămas la fel la gust? Doar nu livrau ăștia direct acasă la om? Râde puternic.
Reia. Da mă, Mircea… mi-e dor de-o nebunie de-aia… când beai de te pierdeai, când iubeai de te îndrăgosteai, când trăgeai un sfârșit de săptămână… pfuaai, plin! plin de energie. Și după ce că nu dormeai.. n-aveai nici pe dracu’…

– Da mă, da vezi tu, nu mai suntem la tinerețe.

– Eh, nu! Dă-mi o blondă să vezi cum o-nvârt.

Anunțuri