– Ha, ha, ha. Îți amintești și cum mi-ai spus că-mi pica părul într-o cascadă?

– Îhm. Râzând înghițindu-și gâtul.

– Da! făcând ochii mari și pauză cât să coarbe din pahar în grabă. Și cum am băut pe Kiseleff… O Doamne, ce noapte de pomină!

Și se apucă copios să râdă amândoi.

– Țineam sticla de vin înfășurată în ziar… bruscând ochii, De unde îl luaseși?

– Habar n-am. Răspunse pierdut în orizont.

– A fost ciudat când mi-ai spus complimentul ăla… Adică era și ea… Și terminară vorbele în zâmbetul întipărit pe chipurile lor, amândoi paraleli în priviri.

O să fie și mai ciudat ce-o să fac…

Anunțuri