– Da’ nu plânge… De ce plângi?

– Nț.. 🙂

Pentru că încă te iubesc. Fiindcă nimic nu a dispărut și nu am încetat niciodată să simt aceeași dragoste sinceră indiferent de ce s-a întâmplat. Fiindcă de când nu mai ești prin preajmă nu mai e nicio urmă de căldură, fiindcă erai unicul meu sprijin, așa ca un munte cum erai tu mereu, mă ajutai și mă echilibrai… Fiindcă nu mai e nici urmă de îmbrățișare de când te-ai gândit să nu mai fii. Fiindcă eu am nevoie de oameni si degeaba ai o casă sau o masă unde sa ajungi seara, dacă nu ai cu cine să o împarți. Degeaba mă sufli, vântule, înapoi căci ai ales să nu mai fie loc pentru mine.
Și tu știi… Mereu ți-am arătat într-un fel sau altul. Dar tu nu înțelegi…

Anunțuri